În miezul romanului lui Fănuş Neagu ne putem imagina o scenă de teatru pe care urcă, rând pe rând, prezentându-se, personajele; ele anunţă carnavalul: trei zile de petrecere; şi par a spune: bucuraţi-vă cu noi, totul e un joc, un spectacol, că în curând va cădea cortina şi, atunci, vom redeveni cu toţii ceea ce suntem. Carnavalul suspendă timpul. În acest timp suspendat, imaginar şi ironic, se petrec aventurile personajelor lui Fănuş Neagu. Totul începe într-o dimineaţă de decembrie, cu o zăpadă abundentă, peste oraşul feeric; şi se sfârşeşte într-o noapte de viscol, într-un Bucureşti alb, incredibil sub nămeţi, ca un oraş de poveste, copilăresc, pe străzile căruia alunecă sănii cu zurgălăi şi răsună glasuri cristaline de copii. Pe această scenă, la acest spectacol, totul e posibil.Nicolae MANOLESCU