"Învierea este prin excelență romanul în care Tolstoi își ficționalizează cel mai viu experiențele autobiografice. Cu alte cuvinte, este un roman-corolar, dens și personal, în sensul concentrării maxime a concepțiilor autorului. O constantă în proza lui Tolstoi este să-și exprime, via personaje, aspirațiile și suferințele morale ale autocunoașterii și autodesăvârșirii. Dmitri Ivanovici Nehliudov, personajul principal, reprezintă, indiscutabil, un alter ego al autorului. […] Neîndoielnic rămâne faptul că Învierea este un roman ferm, puternic, remarcabil, atât prin tipologiile create, cât și prin valoarea sa programatică."  Camelia Dinu