MONTAIGNE Conștiința critică a Renașterii Cu Eseurile sale, Michel Eyquem de Montaigne (1533– 1592) își propune să trezească intelectul din somnul dogmatic al autorității, al obișnuinței, al puterii și al tiraniei rațiunii iraționale. În fenomenologia lor complexă, universalismul „nociv“ și condamnarea alterității, în formele sale multiple (sălbatici, evrei, turci...) constituie idolii modernității, care împiedică exercitarea intelectului. Filosoful bordelez nu putea rata construirea unei mașini de război contra teatrului aparențelor și a măștilor care ascund adevărata natură a lucrurilor, și nu obosește să o regândească drept experiment care ar trebui să conducă afară din noaptea cutumei și a falsei identități spre lumina zilei libertății și a diversității. Din opacitatea tenebroasă a peșterii platonice spre lumina eliberării de servitutea voluntară. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)