Şatra este istoria unei deportări spre răsărit şi a degradării unor legi străvechi de existenţă. O lamentaţie lungă, ca şi Ce mult te-am iubit, şi o meditaţie despre moarte, dar într-o formă indirectă. În cărţile anterioare, Zaharia Stancu privea pitorescul, exoticul din afară. Acum se instalează în interiorul lui şi construieşte o poveste verosimilă, de o aspră poezie. [...] Şatra este nu numai o iniţiere forţată în moarte, dar şi o meditaţie despre moarte şi viaţă, o lungă interogaţie. Pe dedesubtul evenimentelor crâncene, curge apa resemnării şi se întinde priveliştea eternităţii [...]Eugen SIMION