WALTER BENJAMIN Artă, media, filosofie a istoriei. Pentru o arheologie a vremurilor moderne  Inițial, obiectivul intelectualului evreu de origine germană Walter Benjamin (1892–1940) era să devină „cel mai important critic din literatura germană“. Însă până să-și pună capăt zilelor la granița franco-spaniolă din teama de Gestapo, pasiunea lui speculativă se alimentează cu teorii dintre cele mai diverse, devenind unul dintre gânditorii originali ai „științelor culturii“ europene la cumpăna dintre cele două secole. Critic literar, teoretician al artei, istoric al percepției și filosof al istoriei, Benjamin este un fizionomist al realității, care îi strânge acesteia amănuntele și le recompune sub formă de „imagini de gândire“. Se numără printre primii moderni care înțeleg potențialul cultural și politic al noilor media, precum filmul și montajul, și este promotor al unei idei despre progres care o desfide pe aceea sângeroasă a totalitarismelor aflate în ascensiune. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)