Baricadele II | Andrei Craciun

Si as fi vorbit mult, iar dumneavoastra m-ati fi certat, apoi eu as fi tacut mult, si dumneavoastra ati fi tacut si mai mult, am fi fost chiar asa, ca doi oameni care stiu cum zdrobeste viata, caci avea dreptate Talmudul, si domnia voastra aveati dreptate sa nu uitati acest amanunt, ca suntem asemenea maslinelor si dam din noi tot ce avem mai bun doar cand suntem zdrobiti, dumneavoastra stiti orchestra aceea care canta o melodie atat de frumoasa, incat nimeni nu mai dorea sa asculte altceva pana la moarte, intocmai asa as fi vrut si eu sa nu se incheie niciodata noaptea care s-a incheiat, sa nu izbucneasca soarele acesta palid, sa nu mai fie decembrie in lume, si nici cetateni pe trotuare, si nici tramvaie, sa ramana numai si numai cuvintele din cartea aceasta, cartea aceasta in care cartile sunt ucise cu brutalitate, asa cum si viata ucide oamenii.