Biserica Ortodoxa de Rasarit | John Anthony McGuckin

„Scrisa intr-un Occident si pentru un Occident in care ignoranta, prejudecatile si rastalmacirile la adresa Ortodoxiei nu sunt o raritate, cartea Parintelui John Anthony McGuckin, preot din Diaspora al Bisericii Ortodoxe Romane, este nu numai o prezentare sintetica, istorica si doctrinara a Ortodoxiei de la origini pana azi, ci si un raspuns si o invitatie facute, cu farmec si cu o eruditie bine disimulata, oricui este curios sa afle felul in care caracteristicile Bisericii Primare s-au pastrat, de-a lungul istoriei, in sanul Bisericii Ortodoxe de Rasarit si se regasesc integral in ea pana azi.Cartea este atat de bine scrisa, incat chiar si rasariteanul „nascut” ortodox, citind-o, s-ar putea sa aiba surpriza sa descopere ca nici macar el insusi nu e strain de unele dintre prejudecatile care bantuie Apusul in legatura cu Bizantul si cu mostenirea sa, nici de informatii deformate, luate drept adevaruri definitive, si ca nu e inca un cunoscator chiar atat de fidel si de rafinat al Traditiei si al Ortodoxiei.“ Ierom. AGAPIE CORBU, consultant stiintific„O relatare atragatoare, sofisticata si accesibila despre Biserica Ortodoxa. O istorie despre felul in care se intelege pe sine, despre teologie si tainele ei sfinte, incepand de la Noul Testament si indelungul ei pelerinaj in Rasarit si, mai recent, in Apus.“ JOHN BEHR„O istorie bogata si fascinanta de la inceputurile crestinismului, trecand prin Patristica pana la ortodoxia contemporana, scrisa de un erudit in domeniu. Volumul cuprinde descrierea unor personalitati de mare forta mistica si intelectuala, cu darul de a inspira bogatia cunoasterii, limpede, generoasa si de extrema concizie. O relatare onesta si datatoare de speranta despre traditia vie a credintei din vremurile apostolice pana azi, o autentica istorie a mantuirii.“ JOHN McLUCKIEO carte vie si tandra, un portret limpede, cu radacini istorice si teologice, a ceea ce reprezinta Biserica pentru crestinismul ortodox si modul in care difera de asteptarile crestinilor occidentali.Folosind forme materiale (paine si vin, agheasma, ulei sfintit, icoane sfintite, tamaie inmiresmata) in toate modalitatile de inchinare, ortodoxia celebreaza faptul uimitor ca Dumnezeu S-a incarnat si intrupat printre noi in timp si in spatiu. El nu este zeul spiritual abstractizat al platonicienilor, ci Dumnezeu care Se ofera credinciosilor Lui sub forma unei mese. Pana in ziua de astazi, cultul ortodox este o experienta pamanteana care urca spre o traire duhovniceasca transcendenta. Cele doua nu se separa niciodata. In slujbele ortodoxe, acest fapt se constata limpede si imediat. Sunt angajate toate simturile: psalmodiere, tamaie, lumini, icoane, relicve ale sfintilor, desfasurarea actelor cultice, in deplinatatea lor — si totul sub semnul bucu­riei si al bunului-gust. Oricand intri intr-o biserica ortodoxa in timpul unei slujbe, acolo domneste intotdeauna efervescenta; iar daca uneori clericii raman o clipa nemiscati, oamenii sunt inevitabil in miscare, fac plecaciuni, se inchina, saruta icoanele, aprind lumanari. Ai sentimentul profund ca Dumnezeu este in mijlocul lor, fiind insa Domnul Intrupat al harului, care a sfintit toate obiectele materiale inaltate in rugaciune. In vremurile moderne, mai multi ganditori ortodocsi au largit aceasta teorie straveche a cultului stabilita de Sinodul al VII-lea si au…