Cer de-albastru | Dianne White

O familie petrece o zi undeva, la tara. Mama si tata se ocupa cu una, cu alta, ba in casa, ba pe afara. Pe pajiste zburda un manz, vantul adie, marea aflata la doi pasi straluceste sub cerul albastru, copiii mari se joaca, iar bebelusul face ce fac bebelusii.Norii, la inceput albi si razleti, se tot aduna si curand se dezlantuie furtuna. Una de vara, cu fulgere, tunete si ploaie in siroaie. Ce sa faci, sa privesti spectacolul pe fereastra sau sa te ascunzi sub patura? Iar cand furtuna se potoleste si soarele reapare, noroiul parca e facut special sa te tavalesti prin el. Stiu ei, purceii din cotet, ce stiu. Povestea aceasta – sau poezia, cantecul, jocul – alegeti dumneavoastra, nu este despre o zi de vacanta sau o zi speciala, ci despre o zi cum sunt nenumarate alte zile cu totul si cu totul obisnuite, dar despre care abia dupa o vreme ne dam seama ca au fost perfecte.