Elegii pentru o bucata de iaht | Traian T. Cosovei

„Ninsoarea electricaTrec printr-o ninsoare albastra, nehotarataca printr-un coridor unde pasari mecaniceplang pe umerii mei cu lacrimi electrice.Trec si pasarile ma poarta la gatul lorsuspendat intre doua intamplari,cu inima batand intre doua ecouri(si prabusit intre doua trupuri, aidoma unui strigatintre doua guri infometate de mine si asteptandu-masi dorindu-ma dintr-odata).Stiu, stiu ca totul e foarte tarziu,ca totul se zbate intre doua discuri electrostatice,dar ce-mi spuneti voi?imi aratati o alcatuire de roti dintatesi parghii si-mi spuneti:Iata, acestia sunt parintii tai;Iata, aceasta este inima ta – ia-o si poart-o mai departepeste cioburile acestei aparente…imi aratati ploaia sapand in calul de bronz si-mi spuneti:Iata, aceasta este ordinea – intai tu, apoi tu,apoi tu, si tu si tu si tu si tu…Trec si deasupra mea stelele fixesustin aerul intre doua batai de aripi egalelasate pe umerii mei de pasarile transparente ale somnului,(intre doua ecouri, intre doua batai de aripi egalevad secundele electrice stralucind,apoi innegrindu-se,umflandu-se si asteptandu-ma si dorindu-ma dintr-odata),in timp ce eu, in fata fulgerelor de magneziuincerc sa strig,parand ca exprim ceva, sau numaicazand mort cu gura deschisa.”