Nu mai suntem nemuritori | Andrei Craciun

De cele mai multe ori pur si simplu umblu pe jos prin intuneric pe strazi secundare purtand in buzunarele nadragilor mici diamante pe care, cand si cand, le scot si le arunc spre felinarele stinse, pentru ca imi place lumina aceea de-o clipa, pentru ca frumusetea nu poate fi decat astfel: o lumina de-o clipa de la un diamant aruncat de un vagabond inspre un felinar stins, pe o strada secundara, in noaptea din oameni.