Psihologie si alchimie | C.G. Jung

Multi alchimisti erau convinsi ca aveau de-a face numai cu elemente chimice. Dar au existat mereu altii care au considerat ca in munca de laborator era vorba de simbol si de efectul lui psihic. Acestia din urma erau atat de constienti de acest fapt, incat ii infierau pe facatorii naivi de aur, declarandu-i mincinosi, inselatori si rataciti. Lucrul cu materia era vazut mai degraba ca o reproducere a unui proces psihic, care putea fi proiectat in chimia necunoscuta a materiei cu atat mai usor cu cat el era un fenomen inconstient. Problematica ce se exprima in simbolismul alchimic priveste procesul de devenire a personalitatii, procesul de individuatie. – C.G. Jung In vreme ce in Biserica diferentierea crescanda intre rit si dogma indeparta constiinta de radacinile ei naturale infipte in inconstient, alchimia si astrologia incercau sa impiedice ca puntea care duce spre sufletul inconstient sa se naruie. Astfel, alchimia a oferit mereu ocazii pentru a proiecta acele arhetipuri care nu puteau fi integrate fara frictiuni in demersul crestin. – C.G. Jung L-am intalnit prima oara pe Jung in 1950 la Ascona. Aveam impresia ca ascult un intelept chinez sau un taran batran din Europa orientala, inradacinat inca in Pamantul-Mama si totusi atat de aproape de Cer. (…) Interesul pentru alchimie, iata printre altele, un punct comun. Pentru Jung, alchimia este un model al „individuatiei”. Pentru mine, alchimistul inlocuieste natura si timpul ca sa obtina piatra filosofala si aurul — echivalente ale nemuririi. – Mircea Eliade, „Incercarea labirintului”