Saptesprezece piane | Ramon Solsona

Ramon Solsona (n. Barcelona, 1950) a venit pentru prima oara in Romania in 2003 pentru a participa la lansarea versiunii romanesti (Ceasuri oprite, Editura Meronia, Biblioteca de Cultura Catalana) a celui de-al doilea roman al sau, Les hores detingudes (1993). Cartea care, distinsa cu trei prestigioase premii, il impusese ca pe un prozator complex, rafinat. O naratiune de un lirism retinut despre hazard si destin, alcatuita din suprapunerea trairilor celor mai apropiate fiinte de tanara de 35 de ani, moarta in vacanta la Ostia, muscata de un sarpe.Hazardul sau poate destinul facuse ca traducerea sa fie semnata de catalanofila Lavinia Coman, pianista si profesoara la Conservatorul din Bucuresti, sotia compozitorului si poetului Nicolae Coman.Ramon Solsona a revenit, insotit de sotie, in Romania in 2017. Sa calce pe strazile Bucurestiului, sa se impiedice poate de o denivelare, sa strabata stradutele interbelice, bulevardele cu ranile trecutului alaturi de cele mai stralucitoare semne ale noului, sa se imbibe cu aromele Cismigiului sau ale Oborului, sa asculte voci ale oamenilor de aici, spre a-si definitiva ultimul sau roman, publicat in 2019, Disset pianos (Saptesprezece piane). O suita de intamplari declansate de moartea neasteptata a unui roman stabilit la Barcelona, talentat restaurator de piane vechi, pe care apoi, a punt de solfa „gata de sol fa”, cum zice o frumoasa expresie catalana cu sensul de „asa cum trebuie”, le vindea. „Daca nu scap, nu da pianele pe nimic”, rugamintea lui Peter pentru Mei, partenera sa catalana, insemna sa fie vandute cu respectarea demnitatii nobilelor instrumente, unor iubitori de pian si de muzica, nu en gros sau unor profitori. Si Mei, desi in afara lumii pianelor, si-o asuma ca pe o datorie din dragoste. Este inceputul unor noi experiente si trairi, la Barcelona si, apoi, la Bucuresti, care, cum se intampla in povesti, o fac sa descopere ca oameni a caror existenta nici nu o banuia, ii pot deveni step family, cum spune ea, dar si ca viata celui langa care traise atatia ani ii fusese, de fapt, o necunoscuta. Cate personaje traisera, concomitent sau in timp, in Peter de la Barcelona? Cati oameni pot trai intr-unul singur?