Tainita | Christophe Boltanski

„Ne era teama. De tot, de nimic, de ceilalti, de noi. De mancarea stricata. De ouale alterate. De multimi si de prejudecatile lor, de urile lor, de lacomia lor. De boala, dar si de mijloacele de a o combate. De comprimatul absorbit dupa o lectura atenta a dictionarului Vidal. De asfixierea cu gaz. De inecat in mare. De o avalansa la munte. De masini. De accidente. De oamenii in uniforma. De orice persoana investita cu oaresce autoritate, deci cu puterea de a face rau. De formularele oficiale. De procedurile administrative. De istorie, fie ea marunta sau mareata. De bucuriile inselatoare. De albul care implica negrul. De oamenii cumsecade care, in anumite imprejurari, se pot preface in criminali. De francezii care se cred buni prin contrast cu cei pe care‑i considera rai. De vecinii indiscreti. De natura schimbatoare a oamenilor si a vietii. De ce e mai rau, pentru ca e intotdeauna un lucru sigur.” Christophe Boltanski