Viata uimitoare a faimoasei ocultiste H. P. Blavatsky | Anonimus

Cartile si invataturile doamnei Blavatsky au avut o influenta care depaseste cu mult cadrul Societatii Teosofice, a carei fondatoare a fost. Sunt scrieri de filosofie ezoterica ce i-au adus o recunostinta binemeritata din partea multor contemporani. Dar ar fi o greseala sa facem din ea o figura de sfanta. Era o fiinta umana vie, o femeie cu totul deosebita. Nu numai ca viata ei a fost un roman tumultuos, dar insasi persoana ei prezenta trasaturi de caracter care au facut din ea un personaj plin de culoare. Din copilarie si pana la moarte ea a manifestat daruri psihice care au creat in jurul ei o veritabila atmosfera de „miracol“. Daca aceste nenumarate minuni i-au adus multe adeziuni la stiinta oculta pe care a imbratisat-o, tot ele i-au adus si cele mai perfide acuzatii si infame calomnii, din cauza carora suferea ingrozitor. Amintirile colonelului Olcott cuprinse in lucrarea in­titulata „Istoria autentica a Societatii Teosofice“ si cartea lui A.P. Sinnett intitulata „Lumea Oculta“ sunt documente pretioase pentru cunoasterea doamnei Blavatsky. Insa lucrarea de fata este cea care ofera cea mai completa si amanuntita istorisire a vietii ei, in ciuda anu­mitor lacune din biografia sa, in care anumite perioade raman neclare.A crezut dintotdeauna in mod ferm in existenta unei lumi a spiritelor suprapa­mantene si subpamantene si a unor fiinte care se ames­teca in mod inextricabil in existenta fiecarui muritor. Domovoi-ul (spiridusul casei) nu era pentru ea o fiinta imaginara, ci la fel de reala ca doicile si ingrijitoarele ei rusoaice. Acest proprietar invizibil, care se ataseaza de fiecare casa si de fiecare cladire si vegheaza asupra lo­cuitorilor ei adormiti, care lucreaza in mod activ pentru familie in timpul intregului an, curatand caii in fiecare noapte, periindu-le si impletindu-le cozile si coamele, protejand vacile si celelalte animale impotriva vrajitoarei, cu care se afla intr-o continua lupta – acest spiridus bun a dobandit afectiunea copilei inca de foarte timpu­riu. Domovoi-ul este de temut doar pe 30 martie, sin­gura zi din an in care, dintr-un motiv misterios, el devine rautacios si agitat: agaseaza caii, loveste vacile, le sperie si le imprastie; toata lumea din casa scapa obiectele din maini si le sparge, se impiedica si cade toata ziua, in ciuda tuturor precautiunilor posibile. Farfuriile si paharele facute tandari, disparitia inexplicabila a fanului si ovazului din grajd, toate neplacerile familiei sunt puse pe seama agitatiei Domovoi-ului. Numai cei nascuti in noaptea de 30 spre 31 iulie sunt la adapost de aceste fantezii. Datorita acestei filosofii a doicilor rusoaice, domnisoara Hahn a stiut de ce servitorii ei o numeau Sedmichka, termen intraductibil care inseamna «consacrat numarului sapte» – iar in cazul ei faceau aluzie la faptul ca era nascuta in cea de-a saptea luna a anului, in noaptea de 30 spre 31 iulie, data foarte importanta in Rusia in analele credintelor populare in vrajitoare si in ispravile acestora. De aceea i-au fost destainuite miste­rele unei anumite ceremonii facute in mare secret timp de ani de zile de catre doici si alti servitori, de indata ce a fost capabila…