Ciuma | Albert Camus

Sobolanii incep sa moara pe strazile din Oran. E semn de ciuma, confirmata destul de greu de medicii orasului. Fiindca autoritatile se misca incet si declara carantina abia dupa ce epidemia nu mai poate fi stapinita, doctorul Rieux, unul dintre primii care au stiut cu ce se confrunta, organizeaza el insusi echipe de interventie. Orasul abia respira sub amenintarea mortii; oamenii sint inchisi intre zidurile lui si privesc neputinciosi cum flagelul loveste din ce in ce mai aproape. Aparut in 1947, Ciuma este considerat unul dintre cele mai profunde si mai influente romane ale secolului trecut. Departe de a fi doar o poveste despre ciuma, el vorbeste in egala masura despre marile catastrofe ale epocii, despre „ciuma bruna” ce a devastat Europa in secolul XX. Lasitate, daruire, nesabuinta, iubire, credinta si disperare, toate se amesteca si se impletesc intr-o carte despre om si umanitate. „– Dumneata ai dreptate, Rambert, ai intru totul dreptate, si pentru nimic in lume n-as vrea sa te fac sa te intorci de la ceea ce ai de gind si care mi se pare ceva drept si bun. Trebuie totusi sa-ti spun urmatoarele: nu este vorba de eroism in toate astea. E vorba de cinste. Este o idee care poate sa te faca sa rizi, dar singurul mod de a lupta impotriva ciumei este cinstea.– Ce este cinstea? zise Rambert, cu un aer deodata serios.– Nu stiu ce e in general. Dar in cazul meu stiu ca ea consta in a-mi face meseria.– A! zise Rambert furios, eu nu stiu care e meseria mea. Poate ca intr-adevar gresesc alegind iubirea.Rieux il privi patrunzator:– Nu, zise el cu putere, nu gresesti.” (Albert Camus)