Dragoste eterna | Mirela Oprea

Trase aer adanc in piept intr-un suspin sincer si isi ingadui o mica pauza pentru a-si linisti vuietul din tample. Lasa lista deoparte, apoi lua si ultimul plic la care trebuia sa raspunda in cursul zilei, ridicandu-si privirea spre cer si invocand o ruga muta, ca acesta din urma sa nu-i mai provoace o noua durere de cap. Ii era de ajuns pentru o singura zi. Intoarse cu grija plicul sa vada de la cine era. Fiorul incantarii o lua cu asalt atunci cand descoperi ca acesta era de la mult iubita ei prietena din Franta.Il deschise cu nerabdare si il citi. Prietena o ruga subtil sa ia sub ocrotirea ei pe cea mai blanda si incantatoare tanara care existase vreodata. Daca la primul gand tresari convinsa ca prietena ei exagera, la cel de-al doilea ceda, amintindu-si ca aceasta nu obisnuia sa abereze atunci cand era vorba despre oameni. Si daca nici scumpa ei prietena nu se pricepea la oameni, atunci cine?!