Eseu asupra incremeniri | Iulian Fruntasu

Iulian Fruntasu, unul dintre cei mai sofisticati intelectuali romani de la Chisinau, face un bilant al Moldovei, la aproape trei decenii de la declararea suveranitatii. Fara sa se inspire din cartile lui Lucian Boia, demolatorul de mituri istorice de la Bucuresti, Iulian Fruntasu este echivalentul lui la Chisinau. Intre copertile acestei carti, veti gasi adevaruri inconfortabile despre trecutul mai indepartat sau mai recent al teritoriului dintre Prut si Nistru. Iulian Fruntasu desfiinteaza narativul celor care glorifica miscarea nationala, in conditiile absentei unui nationalism si a unei constiinte nationale romanesti/moldovenesti. Autorul o sa-i supere si pe unionistii care hiperbolizeaza perioada interbelica, aratand ca administratia romaneasca a esuat in integrarea Basarabiei in Romania Mare, in buna parte din cauza neintelegerii realitatilor noii provincii. Cu siguranta, autorul o sa-i dezamageasca teribil pe apologetii Uniunii Sovietice, dar si pe cei care eroizeaza miscarea de renastere nationala din perioada Gorbaciov. Eseu asupra incremenirii este o necesara diagnoza pusa unui proiect politico-statal, in legatura cu validitatea caruia exista pana astazi multe dubii. – Armand Gosu Iulian Fruntasu ne ofera in Eseu asupra incremenirii o perspectiva veridica asupra istoriei spatiului dintre Prut si Nistru, mai cunoscut ca Basarabia, partial si a prelungirii transnistriene, in ultimele secole. Parte a Moldovei istorice, care a fost o tara de frontiera, acest teritoriu a fost disputat, cucerit, integrat, reasezat geopolitic de Imperiile Otoman si Rus, care au dominat zona multa vreme, de Romania, Uniunea Sovietica, Rusia si Ucraina. Autorul incearca sa surprinda continuitatile si rupturile unei istorii complicate, cu implicatii actuale vizibile pentru observatorii atenti. Bine scrisa, densa, provocatoare, inconfortabila, cartea va starni, cel mai probabil, discutii, controverse, ceea ce ar fi bine pentru o piata a ideilor cam sablonarda si, ca sa preluam o vocabula din titlu, cam incremenita. – Dorin Dobrincu Demersul istoriografic al lui Iulian Fruntasu vadeste mai ales darul exercitiului critic lucid, practicat la egala distanta de stereotipuri festive si de iluzii costisitoare. Dincolo de notele sale amare, mi s-a parut cu precadere elocventa scanarea deceniilor de dupa 1990, completata prin asumarea graduala a unui proiect unionist. In ce masura societatea civila din Republica Moldova, modest entuziasmata, pana acum, de un asemenea proiect, va sfarsi prin a se recunoaste in el, nu ne poate spune decat timpul care, ce-i drept, nu pare sa mai aiba rabdare. – Teodor Baconschi