Mai mult de 10%. Unitatea verticala a creierului | Adrian Nuta

Prin natura mea nu sunt un om de stiinta, in sensul clasic al cuvantului. Desi nu-mi este straina disciplina gandirii, desi pot fi riguros si atent la calitatea rationamentelor, ma simt constrans de teritoriul limitat pe care se misca stiinta. Am nevoie de spatiu. Sunt inclinat sa trec dincolo de ceea ce este concret si masurabil, imi place sa-mi imaginez, sa fac legaturi neasteptate, sa conectez lucruri si fenomene ce par a fi straine, sa ma intreb „cum ar fi daca?” Psihologia, cu zonele ei de necunoscut si mister, ma face sa ma simt confortabil. Pot sa emit ipoteze interesante, pot face presupuneri stimulative si incitante. Asa s-a nascut, acum mai bine de doi ani, un proiect de cercetare. Asa s-a nascut aceasta carte. Aproape sigur, in acelasi fel se va naste si urmatoarea. Mi-ar placea sa stiu in ce fel poate fi activat potentialul nostru neuronal, insa fara a-l brusca sau forta, adica fara violenta, cu atat mai mult cu cat il percep ca foarte sensibil si delicat. Aceasta este o calatorie de cunoastere, ceva de genul unei stafete. Imi este tot mai clar ca ceea ce am inceput va rodi in timp, adica va antrena si alte generatii. Cu alte cuvinte, copiii celor implicati in acest proiect de dezvoltare vor mosteni o parte din efectele lui si, poate, le vor duce mai departe.