Mysterium Coniunctionis 1. Separarea si compunerea contrariilor psihice in alchimie | C.G. Jung

„Prima parte a acestei lucrari este dedicata temei contrariilor si a unificarii lor, a doua parte prezentarii si comentarii unui text alchimic care, editat evident de un cleric, apartine probabil secolului al XIII-lea si reveleaza intr-un mod foarte specific o stare de spirit in care crestinismul si alchimia se intrepatrund. El incearca, cu ajutorul Cantarii Cantarilor, sa contopeasca ideile aparent heterogene de provenienta crestina si filosofica in forma unei avalanse imnice. Acesta este textul asa-numitei Aurora consurgens I (sau Aurea hora) care i-a fost atribuita dintotdeauna lui Thomas din Aquino.” C.G. Jung * „Astazi apar o multime de tendinte care ar dori sa elimine inconstientul inca nerecunoscut general, prin explicarea ipotezei acestuia ca prejudiciu personal al acelora care se servesc de aceasta ipoteza. In mod ciudat, aici nu se iau in consideratie dovezile prezentate din cauza prejudecatii cunoscute ca psihologia nu ar fi nimic altceva decat o parere subiectiva preconceputa. Trebuie sa recunoastem ca in nici un alt domeniu nu exista un pericol atat de mare ca cercetatorul sa cada victima presupozitiilor sale subiective. Cu siguranta el trebuie sa ramana constient in mare masura de ecuatia sa personala. Oricat de tanara ar fi psihologia proceselor psihice inconstiente, ea a ajuns totusi la constatarea anumitor fapte care se bucura din ce in ce mai mult de recunoasterea generala. Printre acestea se numara structura antagonica a psihicului pe care o are in comun cu toate procesele naturale. Cele din urma sunt fenomene energetice care reies mereu dintr-o stare mai putin probabila de tensiune a contrariilor. Aceasta formulare are chiar o semnificatie speciala pentru psihologie, caci constiinta ezita de regula sa vada sau sa recunoasca antagonismul propriului sau fundal, desi tocmai de acolo isi trage energia.” C.G. Jung * „Cercetarea simbolisticii alchimice, ca si preocuparea cu mitologia nu sunt mai indepartate de viata decat este anatomia comparata de anatomia omului viu. Dimpotriva, alchimia ne serveste drept o adevarata vistierie a simbolisticii a carei cunoastere este extrem de utila pentru intelegerea proceselor nevrotice si psihotice. Invers, psihologia inconstientului poate fi folosita in acel domeniu ale istoriei spiritului in care este vorba de simbolistica. Tocmai aici apar intrebari a caror apropiere de viata si intensitate vitala le depasesc pe cele ale posibilitatii de utilizare terapeutica. Aici trebuie depasite inca multe prejudecati.”