La pasa vine un arab,Cu ochii stinsi, cu graiul slab.- "Sunt, pasa, neam de beduin,Si de la Bab-el-Manteb vin            Sa vand pe El-Zorab. Arabii toti rasar din cort,Sa-mi vada roibul, cand îl port,Si-l joc în frau si-l las in trap!Mi-e drag ca ochii mei din cap            Si nu l-as da nici mort. Dar trei copii de foame-mi mor!Uscat e cerul gurii lor;Si de amar îndelungat,Nevestei mele i-a secat            Al laptelui izvor! Ai mei pierduti sunt, pasa, toti;O, mantuie-i,  de vrei, ca poti!Da-mi bani pe cal! Ca sunt sarac!Da-mi bani! Daca-l gasesti pe plac,            Da-mi numai cat socoti!"