Apeland la o paleta variata de sinestezii, Fiintele soarelui transpune cititorul in insusi miezul substantei lirice. Cautarea, intoarcerea in timp, ciclicitatea vietii, iubirea, efemerul, celestul, miracolul, frumusetea sunt doar cateva dintre temele pe care le abordeaza autorul in incercarea de a zugravi un tablou al emotiilor si trairilor intime. In spatele fiecarui vers se intrezareste un suflet care tanjeste dupa contopirea cu divinitatea si eternul. Alaturarile, si totodata antinomiile, trecut‒prezent, lumina‒intuneric, viata‒moarte, oniric‒realitate compun universul interior, surprins, la propriu, cu tuse delicate si in trasaturile „fiintelor soarelui“ presarate printre filele cartii, al unui eu liric profund, ce tinde spre sublim.