„În limba sa numai i se lipesc [poporului] de suflet preceptele bătrâneşti, istoria părinţilor săi, bucuriile şi durerile semenilor. Şi chiar dacă o limbă n-ar avea dezvoltarea necesară pentru abstracţiunile supreme ale minţii omeneşti, niciuna însă nu e lipsită de expresia concretă a simţirii, căci numai în limba sa omul îşi pricepe inima pe deplin. Şi într-adevăr, dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul unui popor… oare s-ar fi născut atâtea limbi pe pământ?” Mihai Eminescu