Ce e de facut cand in viata apare pe neasteptate un secret de familie? Il accepti sau preferi sa‑l ignori, spre a nu te face partas trecutului? De ce sa‑ti complici existenta, cand te poti multumi cu un serviciu atragator si bunastare materiala? Poate oare cineva fugi de el insusi si de trecutul sau, fie apropiat, fie mai indepartat? In romanul Izvorul vindecator, autoarea Irina Bogdanova abordeaza o serie de probleme cu care ne confruntam in viata de zi cu zi, sugerand totodata posibile modalitati de rezolvare sau indreptare, fara tendinta de a ne instrui cu orice pret. Teme precum raportarea la locurile sfintite prin rugaciune si prin jertfa celorlalti, rolul sacru al familiei in viata copilului, deschiderea sufletului spre Dumnezeu intr‑o din ce in ce mai ostila lume, povestea unui izvor minunat, multa vreme socotit tamaduitor, care, desi ingropat sub un morman de gunoi, se va intoarce la lumina, ajung prilej de nedumeriri, dar si de reflectie asupra bunatatii, generozitatii, perseverentei pe calea ingusta, dar dreapta:   „Atunci cand ii faci cuiva un bine, ii daruiesti doar o mica parte din acel bine, iar restul ti‑l faci tie insuti, pentru ca tocmai sufletul tau devine mai luminos si mai curat.”