Carmen Sylva

<i>Astă-noapte a fost lună plină şi eu n-am închis ochii. Nu poţi dormi când e lună plină. Căci atunci se plimbă umbrele şi par aşa de ciudate, şi pârâul îngână aşa de încetinel, şi câinii din sat latră, şi caprele tresar din somn câteodată şi-şi scutură capetele, şi gândurile ţi se călătoresc odată cu luna. Nici nu ştii încotro o pornesc gândurile. Se duc.</i> <b>În luncă, Carmen Sylva</b> Reluând texte din ediţii princeps, volumul <i><b>Poveştile unei regine</b></i> este un gest recuperator, care îi înapoiază culturii române visele, nostalgiile şi imaginaţia unei regine.