Părul Venerei

Un interpret din limba rusă la un birou elveţian pentru azilanţi, străduindu-se să se adapteze la cea mai bună dintre lumile posibile, este bântuit de toate poveştile pe care le aude. Transcrierile interviurilor la care participă se insinuează în roman tot aşa cum se insinuează în viaţa lui interioară. Interpretul este firul care leagă numeroasele poveşti în poveste: călătoriile interpretului în Italia, în căutarea originii iubirii, sau poate doar a adevărului despre ea; îndepărtarea de soţie şi de fiu; suferinţele cuplului în criză; scrisorile trimise fiului şi adresate unui anume Nabucodonosaurus, stăpânitor al unei magice împărăţii insulare; bucăţi din jurnalul Isabellei, o faimoasă cântăreaţă de la începutul secolului XX, a cărei biografie interpretul ar fi vrut cândva să o scrie. „Golurile“ dintre aceste poveşti sunt umplute cu fragmente din lecturile interpretului despre războaie antice nu mai puţin civilizatoare decât cele moderne. Pentru a-l cita chiar pe Şişkin, <i>Părul Venerei</i> nu este un roman care trebuie înţeles. Realitatea rezidă în limbaj, identitatea personajelor e incertă, susţinută de o tramă amplă, înnebunitoare. Mihail Şişkin s-a născut în 1961 la Moscova şi a absolvit Universitatea Pedagogică de Stat din acelaşi oraş. După absolvire, a lucrat trei ani pentru o revistă de tineret şi cinci ani ca profesor de germană şi engleză. Debutul său literar a avut loc în revista <i>Znamia</i> în anul 1993, iar în 1995 a plecat în Elveţia, unde a avut ocazia să lucreze ca interpret şi ca profesor. Şişkin este singurul scriitor care a primit toate cele trei mari premii literare ruseşti: <i>Russkii Buker</i> în 2000, pentru Luarea Ismailului, <i>Naţionalnîi bestseller</i> în 2005, pentru Părul Venerei, şi <i>Bolşaia kniga</i> în 2011, pentru Scrisorar. În afara premiilor naţionale, a fost recompensat şi cu prestigioase premii internaţionale: Premiul Cantonului Zürich în 2000, Prix du Meilleur livre étranger (secţiunea eseu) în 2005, Premiul Grinzane Cavour în 2007, Premiul internaţional pentru literatură Haus der Kulturen der Welt în 2011. Trei dintre romanele sale au fost dramatizate şi puse în scenă: <i>Vziatie Izmaila</i> la Teatrul MOST, <i>Scrisorar</i> la Teatrul de Artă Cehov din Moscova, iar <i>Părul Venerei</i> la Atelierul Piotr Fomenko.