Pe urmele mele în două lumi: România - SUA. Vol I

„…Iar în zilele când se cocea pâine în cuptorul mare în care intrau multe turte din aluat de grâu, nu omiteam sã fiu acolo la scoaterea lor din dogoarea cuptorului, pe o lopatã latã din lemn. Rupeam cu poftã un colþ din pâinea cea mai rumenã, încã fierbinte, adulmecându-i mirosul divin. De atunci încoace, când miros o pâine neagrã de grâu prãjitã sau încãlzitã, dacã închid ochii indiferent unde mã aflu, o asociez cu cea de la cuptorul de la Genune, dându-mi neta senzaþie cã mã aflu dintr-odatã chiar acolo, locul rãmas pe veci ca o temelie de neclintit în sufletul meu.“